Versete din Biblie Despre City

A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad:

Dumnezeul meu mi-a pus în inimă gândul să adun pe mai-mari, pe dregători şi poporul ca să-i număr. Am găsit o carte cu spiţele de neam ale celor ce se suiseră întâi din robie şi am văzut scris în ea cele ce urmează.

De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel’.”

Străjerii de la poartă au strigat şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului.

Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?

Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu dea pe ucigaş în mâinile lui, căci fără să vrea a omorât pe aproapele lui şi fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.

Acestea sunt moştenirile pe care le-au împărţit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel, prin sorţi înaintea Domnului, la Silo, la uşa cortului întâlnirii. Astfel au isprăvit ei împărţirea ţării.

În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate şi nu era pâine pentru poporul ţării.

Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului,

Ele le-au răspuns: „Da, iată-l înaintea ta, dar du-te repede, astăzi a venit în cetate, pentru că poporul aduce jertfă pe înălţime.

Solomon aducea de trei ori pe an arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire, pe altarul pe care-l zidise Domnului, şi ardea tămâie pe cel care era înaintea Domnului. Şi a isprăvit astfel casa.

la împăraţii care erau la miazănoapte de munte, în câmpia de la miazăzi de Chineret, în vale şi pe înălţimile Dorului la apus,

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Tăiaţi copaci şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare.

Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.

David ajungea tot mai mare şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, era cu el.

Ţinutul fiilor lui Dan se întindea şi în afară de acestea. Fiii lui Dan s-au suit şi s-au luptat împotriva lui Leşem; au pus mâna pe el şi l-au trecut prin ascuţişul sabiei; au pus stăpânire pe el, s-au aşezat în el şi l-au numit Dan, după numele tatălui lor Dan.

Când vor afla egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului

În ziua când îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.

Să ştii bine că, în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul Chedron, vei muri. Atunci, sângele tău va cădea asupra capului tău.”

Au scos afară stâlpii Astarteei din casa lui Baal şi i-au ars.

Sirienii, văzând că fuseseră bătuţi de Israel, au trimis şi au adus pe sirienii care erau de cealaltă parte a Râului şi Şofah, căpetenia oştirii lui Hadadezer, era în fruntea lor.

Dar dacă va zice: ‘Nu-mi place de tine’, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.”

şi, în vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, rămăşiţă din împărăţia lui Sihon, împăratul Hesbonului, având ca hotar Iordanul până la marginea mării Chineret, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.

oamenii din Betleem şi din Netofa, o sută optzeci şi opt;

Număraţi casele Ierusalimului şi le stricaţi, ca să întăriţi zidul.

A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.

După ce au adus pe aceşti împăraţi înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel şi a zis căpeteniilor oamenilor de război, care merseseră cu el: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe grumajii împăraţilor acestora.” Ei s-au apropiat şi au pus picioarele pe grumajii lor.

Vedeţi să nu vă abateţi de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraţilor.”

A spânzurat de un lemn pe împăratul din Ai şi l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să i se pogoare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porţii cetăţii şi au ridicat pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi.

Ridică-ţi glasul, fiica Galimului! Ia seama, Lais! „Vai de tine, Anatot!”

A întărit Tadmorul în pustie şi toate cetăţile care slujeau ca cetăţi pentru merinde în Hamat.

Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”

Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână, aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.

Vedeţi să nu vă abateţi de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraţilor.”

S-au întors la Iosua şi i-au spus: „Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul, căci oamenii aceia sunt puţini la număr.”

împăratul Ierusalimului, unu; împăratul Hebronului, unu;

N-a rămas niciun om în Ai şi în Betel care să nu fi ieşit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi au urmărit pe Israel.

cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând.

după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.

Îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.