Versete din Biblie Despre Conflict

Poporul a ieşit în câmp înaintea lui Israel şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.

Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades şi a ajuns la muntele Hor.

S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse.

David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?”

Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sunt amare;

El îţi va mânca secerişul şi pâinea, îţi va mânca fiii şi fiicele, îţi va mânca oile şi boii, îţi va mânca via şi smochinul şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în care te încrezi.

Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ.

Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine eşti tu, care strigi către împăratul?”

Saul s-a sculat şi s-a pogorât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif.

Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit şi n-am mâncat berbeci din turma ta.

Şi Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi.”

Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu împăratul, căci eşti străin şi ai fost luat chiar din ţara ta.

Atunci, Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.”

A doua zi, asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui.

Şi au trimis şi au adunat la ei pe toţi domnitorii filistenilor şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.

N-a rămas nicio cetate care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de heviţi, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă.

Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”

Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruţat şi am zis: ‘Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului’.

Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare.”

David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, „căci”, se gândea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică: ‘Aşa a făcut David’.” Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor.

Când a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s-a pogorât cu efodul în mână.

David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.

Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrângere şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel.

Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care şi şase mii de călăreţi şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărât la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven.

Cei răi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!

Tot Israelul, auzind că Ieroboam s-a întors, au trimis să-l cheme în adunare şi l-au făcut împărat peste tot Israelul. Seminţia lui Iuda a fost singura care a mers după casa lui David.

Toţi împăraţii aceştia au hotărât un loc de întâlnire şi au venit de au tăbărât împreună la apele Merom, ca să lupte împotriva lui Israel.

Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut mult, copii ai lui Israel. –

Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l.” Iacov nu ştia că Rahela îi furase.

Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânşi de aproape, şi s-au ascuns în peşteri, în tufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă.

şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc?”

„Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei».

Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te!”

Domnul a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi porneşte!

Şi, dacă ne vei da pe faţă, vom fi dezlegaţi de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem.”

Despre Beniamin a zis: „El este preaiubitul Domnului, El va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti totdeauna Şi se va odihni între umerii Lui.”

Cu măsură l-ai pedepsit în robie, luându-l cu suflarea năpraznică a vântului de răsărit.

Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine. Poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu este blestemat.”

Sabia Mea le va înghiţi carnea Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.’

Ioab a zis lui Amasa: „Eşti sănătos, frate?” Şi, cu mâna dreaptă, a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute.