Versete din Biblie Despre Death
Bible verses about Death
Exploring what the Bible says about death offers profound comfort and hope. Scripture reveals that death is not an end, but a transition. Understanding this truth through God's word allows us to face mortality with courage, knowing that for believers, death is merely a gateway to eternal life in His presence. These verses offer solace in grief, remind us of the preciousness of life, and inspire us to live with purpose, focused on the promise of resurrection and everlasting joy found only in Jesus Christ. Let these scriptures illuminate your path and strengthen your faith in the face of life's greatest mystery.
Most Helpful Verses
Begin your study with these carefully selected passages
Domnul a vorbit lui Aaron şi a zis:
în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare.
Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
Scripture Passages
Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii.
Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!
Celelalte fapte ale lui Baeşa, ce a făcut el, şi isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pâine.
Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui şi a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu.
David a zis lui Abiatar: „M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău.
Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat.
Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”
Bărbaţii pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara,
Să nu iasă din Sfântul Locaş şi să nu necinstească Sfântul Locaş al Dumnezeului său, căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu sunt Domnul.
Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.”
Împăratul a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim.
Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui.
Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.’
Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului.
Moise a vorbit poporului şi a zis: „Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire şi să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului.
Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face niciun bine văduvei!…
bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort până în cetăţile de primprejur.
Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare», Le voi şterge pomenirea dintre oameni!
Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti.
În al treizeci şi unulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Omri. A domnit doisprezece ani. După ce a domnit şase ani la Tirţa,
Celelalte fapte ale lui Amaţia nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion.
Se înspăimântă căpeteniile Edomului Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab. Toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă.
Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
„Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.”
pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
Moise a făcut aşa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul.
Am strigat până dimineaţa; ca un leu îmi zdrobise toate oasele! Până diseară îmi vei pune capăt.
Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?”
Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal şi a murit.
Şi tot poporul lui Iuda a luat pe Azaria, în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său, Amaţia.
Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului.
Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria.
Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el.
David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat şi toţi oamenii care erau lângă el au făcut acelaşi lucru.
Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise şi de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul.
The Bible offers a complex and nuanced perspective on death, moving beyond simple finality to explore themes of hope, resurrection, and eternal life. The verses presented showcase death not as an end, but as a transition – a separation of the physical body from the spirit, ultimately leading to either eternal communion with God or eternal separation. Reflecting on these passages encourages us to confront our mortality and consider the eternal implications of our earthly choices. Ultimately, these verses invite us to live with purpose, guided by faith and love, knowing that death is not the final word, but a doorway to an everlasting future promised through Jesus Christ. Let these scriptures inspire you to seek a deeper understanding of God's plan and to live a life worthy of the calling you have received, so that when death comes, it will be met with hope and not despair.