Versete din Biblie Despre God

Cel ce va izgoni ţapul pentru Azazel să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, după aceea să intre iarăşi în tabără.

Căci în inima Mea era o zi de răzbunare şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.

Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.

Să nu necinstiţi Numele Meu cel sfânt, ca să fiu sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc

Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.

În aceeaşi zi, Moise a mai dat următoarea poruncă poporului:

din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi-de-tot Domnului, Dumnezeului tău;

Să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi să împlineşti poruncile şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi.”

Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpându-le foarte desluşit.”

El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

Ci leviţii să facă slujba cortului întâlnirii şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veşnică printre urmaşii voştri.

Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.

Pâraiele Edomului se vor preface în smoală şi pulberea lui, în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde.

Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile, căci am aflat de la Domnul, Dumnezeul oştirilor, că nimicirea întregii ţări este hotărâtă.

Măslin verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc şi ramurile lui sunt sfărâmate.

Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei care trec peste numărul leviţilor, dintre întâii născuţi ai copiilor lui Israel,

şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.

Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.

Dar pe voi, Domnul v-a luat şi v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca să-I fiţi un popor pus deoparte, cum sunteţi azi.

pelicanul, corbul de mare şi eretele,

Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri.

A noua zi, căpetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,

Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

Şi au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre şi a murit.”

Ea i-a pogorât cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lângă zidul cetăţii.

Atunci, Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi.

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când o femeie va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.

Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.

Când va pleca un levit din una din cetăţile tale, din locul unde locuieşte el în Israel, ca să se ducă, după deplina dorinţă a sufletului său, în locul pe care-l va alege Domnul

Mucările şi cenuşarele lui să fie de aur curat.

să-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tău, din ce vei avea, prin binecuvântarea Domnului, Dumnezeului tău.

Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa în faţa bătrânilor lui Israel.

Când aţi auzit glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine

Am plecat din Horeb şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în Muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.

Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.

Niciunul nu intră în sine însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ‘Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o. Şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?’

Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.”

Domnul a deschis gura măgăriţei şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?”