Versete din Biblie Despre Sadness
Bible verses about Sadness
In moments of sadness, the Bible offers a profound wellspring of comfort and guidance. Exploring scripture related to sadness isn't about dwelling in despair, but about understanding God's presence in our pain. These verses reveal that even in our deepest sorrows, we are not alone. They offer hope, reminding us of God's unwavering love, His promises of healing, and the assurance that He walks alongside us through every trial. By studying these passages, we gain a deeper understanding of how to navigate sadness with faith, finding solace and strength in the divine embrace, and ultimately, emerging with renewed hope and resilience.
Cel Mai Folositoare Versete
Începe-ți studiul cu aceste pasaje selectate cu grijă
Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la ceruri.
Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.”
Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie,
Scripture Passages
Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.”
Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.
Mă voi împotrivi şi Eu vouă şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală.
Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.
Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.
Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat este tovarăş cu nimicitorul.
Poate că tatăl meu mă va pipăi şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.”
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.”
Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
„Acum dar – zice Domnul –, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea!
Şi Mical, fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei.
şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”
Şi locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice în ziua aceea: ‘Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutaţi şi să fim izbăviţi de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?’ ”
Fiii lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei.
Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria.
Domnul nu hotărâse să şteargă numele lui Israel de sub ceruri şi i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Ioas.
Cei ce lucrează inul dărăcit şi cei ce ţes ţesături albe vor fi acoperiţi de ruşine,
Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor şi părinţii sunt slava copiilor lor.
Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu şi argintul este pus sub ele”.
Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a făcut război şi cum a domnit, sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.
ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
Dacă zici: „Ah! n-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?
Iacov a binecuvântat iarăşi pe Faraon şi a plecat dinaintea lui Faraon.
În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe.
Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?
Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte; să le priviţi ca necurate.
dar, dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu care se va fi legat ea nu vor avea nicio tărie, şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.
Omul lui Dumnezeu a plecat şi a fost întâlnit pe drum de un leu care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el şi leul stătea şi el lângă trup.
Celelalte fapte ale lui Iotam şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.
Când vine cel rău, vine şi dispreţul şi, odată cu ruşinea, vine şi ocara.
Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte.
Dacă o femeie se apropie de o vită ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie, şi pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti, şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor să se întoarcă la Tine.
Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.
Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit şi priveşte-o doar cu ochii, căci nu vei trece Iordanul acesta.
The Bible acknowledges the reality of sadness, offering solace and hope through its verses. We see that God doesn't shy away from our pain; rather, He draws near, offering comfort and strength. Verses like Psalm 34:18, assuring us of God's nearness to the brokenhearted, and Matthew 5:4, promising comfort to those who mourn, are beacons in moments of despair. Reflecting on these passages reminds us that sadness, though a part of life, is not the final chapter. Through prayer, faith, and leaning on God's promises, we can navigate our sorrow and find renewed joy. Let these verses encourage you to embrace God's unwavering presence during times of sadness, allowing Him to heal your heart and guide you toward a brighter tomorrow. Remember, even in our darkest moments, God's light can still shine through.