Versete din Biblie Despre Satisfaction
Bible verses about Satisfaction
True satisfaction transcends fleeting pleasures and worldly possessions. Scripture reveals that lasting contentment is found not in what we acquire, but in our relationship with God. Exploring Bible verses about satisfaction unveils a path towards recognizing God's provision and trusting in His perfect plan for our lives. These verses illuminate the difference between temporary gratification and genuine, soul-deep fulfillment. By understanding satisfaction through the lens of faith, we can learn to cultivate gratitude, find peace in every circumstance, and ultimately discover the abundant life promised in Christ. Let scripture guide you toward a life defined not by want, but by unwavering joy in His presence.
Cel Mai Folositoare Versete
Începe-ți studiul cu aceste pasaje selectate cu grijă
Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.
Cine asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său.
Domnul omoară şi învie, El pogoară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
Scripture Passages
Au făcut pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roşu şi o învelitoare de piei de viţel de mare, care trebuia pusă pe deasupra.
Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;
Aveţi grijă numai să păziţi şi să împliniţi poruncile şi legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ţineţi poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-I slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.”
Să n-aduci cu pâine dospită sângele dobitocului jertfit în cinstea Mea, şi carnea din jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută în timpul nopţii până dimineaţa.
Sabia Mea le va înghiţi carnea Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.’
Nevestele voastre, pruncii voştri şi vitele voastre să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise dincoace de Iordan, dar voi, toţi bărbaţii voinici, să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri şi să-i ajutaţi,
Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.
materii vopsite în albastru, purpuriu, cărămiziu, pânză de in subţire şi păr de capră;
Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi.
Balac a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?”
Înspre miazănoapte, hotarul lor pornea de la Iordan. Suia pe la miazănoapte de Ierihon, se ridica în munte spre apus şi ieşea în pustia Bet-Aven.
Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.
le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bun decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge.
dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”
Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!” Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.
Au pornit din Tahat şi au tăbărât la Tarah.
Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri.
Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.”
În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul.
A luat-o şi a intrat în cetate şi soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele de la prânz şi i le-a dat.
Moise a pus să strige în tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru Sfântul Locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.
orice lucru care poate suferi focul, să-l treceţi prin foc ca să se cureţe. Dar tot ce nu poate suferi focul să fie curăţit cu apa de curăţire; să-l treceţi prin apă.
Afară de aceste pâini, să aduceţi ca ardere-de-tot Domnului şapte miei de un an, fără cusur, un viţel şi doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mâncare şi jertfa de băutură obişnuite, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului.
A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul!). Şi a încetat să mai nască.
Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. –
Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu înşele pe fratele lui.
Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.
fiecare farfurie de argint cântărea o sută treizeci de sicli şi fiecare lighean cântărea şaptezeci de sicli, aşa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli, după siclul Sfântului Locaş.
o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.
Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov.
David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel şi că împărăţia lui s-a înălţat foarte mult din pricina poporului Său Israel.
Bet-Ţur, Soco, Adulam,
Înspre partea de miazănoapte, să fie, de asemenea, nişte pânze pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stâlpi şi cu cele douăzeci de picioare ale lor de aramă; cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură să fie de argint.
Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa!
Solomon a strâns care şi călărime; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a pus în cetăţile unde îşi ţinea carele şi la Ierusalim, lângă împărat.
şi a zis: „Ce cetăţi mi-ai dat, frate?” Şi le-a numit Ţara Cabul, nume pe care l-au păstrat până în ziua de azi.
atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.
Moise n-a dat nicio moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lui, cum îi spusese El.
In conclusion, the Bible offers profound insight into true satisfaction, repeatedly pointing beyond fleeting worldly pleasures to the enduring fulfillment found in a relationship with God. Whether it's the psalmist's contentment in God's presence, Jesus' promise of living water that quenches all thirst, or Paul's secret of finding abundance in any circumstance through Christ, the message is clear: lasting satisfaction is not achieved through material possessions or external validation but through a deep, abiding connection with the divine. These verses invite us to reflect on our own sources of contentment, challenging us to examine whether we're truly seeking satisfaction in things that last. Let us strive to cultivate a heart that finds its ultimate joy and fulfillment in God, trusting that He alone can truly satisfy our deepest longings and provide lasting peace.