Versete din Biblie Despre Sons
Bible verses about Sons
Understanding our identity as sons and daughters of God is a cornerstone of the Christian faith, unlocking profound truths about our inheritance, purpose, and relationship with the Divine. The scriptures illuminate this transformative adoption, revealing how through Christ, we move from being mere creations to beloved children, heirs to an eternal kingdom. Delving into Bible verses about sons helps us grasp the depth of God's love, the security of our belonging, and the empowering responsibility that comes with representing Him in the world. It's a journey of discovering our true selves, not through earthly lineage, but through spiritual rebirth and divine acceptance.
Most Helpful Verses
Begin your study with these carefully selected passages
Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.
Mişma, Duma, Masa,
din fiii lui Pahat-Moab, Elioenai, fiul lui Zeraria, şi cu el două sute de bărbaţi;
Scripture Passages
Dar, şi în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici de tot.
Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt.
Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu, dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.
Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
Faraon le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi!
Iată fiii lui Şutelah: din Eran se coboară familia eraniţilor.
Ei s-au apropiat şi i-au scos afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, cum zisese Moise.
pe Oţem – al şaselea; pe David – al şaptelea.
Şi a zis lui Aaron: „Ia un viţel pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea-de-tot, amândoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului.
Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit.
Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni.
Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif şi Beniamin.
Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim după numărătoarea lor: treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia sunt fiii lui Iosif după familiile lor.
Luntrea, pusă la îndemâna împăratului, tocmai pornise ca să-i treacă şi casa dincolo, şi în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui.
Ioab a intrat în odaia unde era împăratul şi a zis: „Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.
Iată fiii lui Iuda după familiile lor: din Şela se coboară familia şelaniţilor; din Pereţ, familia pereţiţilor; din Zerah, familia zerahiţilor.
Amaţia, fiul său; Azaria, fiul său; Iotam, fiul său;
Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”
El a zis: ‘Îmi voi ascunde Faţa de ei Şi voi vedea care le va fi sfârşitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt nişte copii necredincioşi.
Împăratul care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii risipeşte orice rău cu privirea lui.
Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese după ce fugise.
La vârsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.
Căpeteniile poporului: Pareoş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,
Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”
Fiul lui Etan: Azaria.
Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama, când se va veseli inima lui Amnon de vin şi când vă voi zice: ‘Loviţi pe Amnon!’ atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari şi arătaţi-vă oameni de inimă!”
Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei.
Elişama, Eliada şi Elifelet.
Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.”
Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă sub privegherea lui untdelemnul pentru sfeşnic, tămâia mirositoare, darul de pâine de toate zilele şi untdelemnul pentru ungere; să aibă în grija lui tot cortul şi tot ce cuprinde el, Sfântul Locaş şi uneltele lui.”
Ibhar, Elişama, Elifelet,
Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni.
când intrau în cortul întâlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise Domnul.
Ei locuiau în Galaad, în Basan, şi în cetăţile lor şi în toate împrejurimile Saronului, până la marginile lor.
Moise, Aaron şi mai-marii adunării au făcut numărătoarea fiilor chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
de la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, şi anume toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întâlnirii,
Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi în Locuinţa morţilor.”
Împăratul care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii risipeşte orice rău cu privirea lui.
Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat: ‘Dar cine te va plânge?’ – pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. – ‘Cum să te mângâi eu?’
The Bible offers a rich tapestry of perspectives on sonship, moving beyond simple biological definitions to encompass themes of inheritance, responsibility, and, most importantly, a deep, personal relationship with God. Exploring these verses reveals that true sonship, whether familial or spiritual, involves embracing guidance, striving for righteousness, and reflecting the character of the father. From the prodigal son's redemption to the promise of adoption into God's family through faith in Christ, the message resonates: sonship is a privilege, a calling, and a journey of growth. Take time to reflect on these verses, consider how they apply to your own life and relationships, and strive to embody the virtues of a faithful and devoted son, both to your earthly family and to your heavenly Father. Allow these truths to shape your actions, guide your decisions, and strengthen your connection to the divine.